Ce este un diacon si ce rol are acesta

Diaconul este, conform ierarhiei BOR, cea mai mica treapta din clerul Bisericii Ortodoxe. Prin traducere din greaca, denumirea de diacon inseamna servitor, ceea ce explica cu atat mai mult ce inseamna aceasta functie. Se refera la persoana care ajuta preotul la savarsirea ritualurilor specifice pentru desfasurarea slujbei.

O diferenta notabila intre diacon si ceilalti slujitori ai Domnului se refera la faptul ca acesta nu poate savarsi o slujba singur. In schimb, acesta poate conduce comunitatea prezenta la slujba, citeste din Sfanta Scriptura si este responsabil de asemenea de pregatirile si amenajarile specifice ritualurilor impuse.

Tot ceea ce face un diacon sta sub indrumarea si binecuvantarea superiorilor, respectiv a preotului sau a episcopului.

Rolul unui diacon este limitat, dar important

Se poate spune despre activitatea unui diacon ca este limitata si ca se afla sub autoritatea celor care detin parohia in cauza. Nu se poate insa nega importanta unui diacon, prin ajutorul pe care il ofera. Spre exemplu, cu permisiunea superiorilor, diaconul poate si sa imparta Sfanta Impartasanie, dar niciodata nu va sfinti Darurile.

Interesant este faptul ca diaconii sunt pe picior de egalitate ca autoritate, dar slujesc si in functie de vechimea pe care o au in biserica. Acestia poarta vesminte diacon de acelasi fel, specifice rangului lor. Altfel spus, pe masura ce acestia au experienta, pot contribui mai mult din punct de vedere al ajutorului pe care il ofera preotului.

Ca si la capitolul episcopilor si preotilor, exista si pentru diaconi diverse ranguri administrative. Cei care au o varsta mai inaintata de cand slujesc intr-un lacas de cult pot primi titlul de protodiacon. Acesta poate pretinde autoritate si are rol mai important in randul celorlalti diaconi, daca este cazul.

De asemenea, un diacon sef este numit si arhidiacon. Aceasta titulatura este acordata de catre episcopul locului, reglementarea fiind prevazuta in Statutul de Organizare si Functionare a BOR. Presupune ca este rasplatit un diacon pentru activitatea sa, primind statut de diacon din clerul de mir, ceea ce ii permite asadar sa poarte o cruce pectorala.

Un diacon care este si monah poate primi titlul de erodiacon.

Cine asigura vesmintele unui diacon

Conform rolului pe care un diacon il are in locasul sfant, preotul sau episcopul sub autoritatea caruia se afla un diacon sunt si cei care ii asigura acestui slujitor vesmintele necesare.

La fel ca si ceilati superiori lui, un diacon poarta haine realizate specific, fara de care nu poate intra in altar, ajutand la buna desfasurare a slujbei. Astfel de vesminte se achizitioneaza de la furnizori specializati pe nisa de produse bisericesti si sunt facute pe comanda, dupa dimensiuni specifice. Un set de acest gen include stihar, manecute si orar.

Cat despre cine poate deveni diacon sau varsta optima, ramane la aprecierea unui preot ce limita minima impune. Se considera ca doritorii care au o inclinatie spre aceasta lume nu ar trebui opriti in a cunoaste cat mai multe despre aceasta. Poate fi chiar o perioada de pregatire pentru cei care vor urma teologia.

Despre vaccinarea patrupezilor

In ultimele decenii, vaccinarea animalelor a devenit o practica standard in mare parte a lumii, intrucat poate preveni potentiale boli fatale animalelor de casa. Un vaccin nu are doar rolul de a proteja animalul impotriva bolilor, ci previne si imbolnavirea membrilor familiei, deoarece anumite boli pot fi transmise si la om.

Vaccinarea animalelor se realizeaza dupa o schema bine stabilita, insa poate varia si in functie de fiecare individ in parte, de riscurile la care se supune si de statusul imunologic al acestuia. Riscurile de a contacta o anumita boala infectioasa variaza in functie de regiune, anumite boli fiind mai frecvente in anumite zone. Reactiile ce pot aparea in urma vaccinurilor sunt foarte rare si in general se refera la: durere locala, inflamarea zonei de injectare sau la unii indivizi poate sa apara o reactie alergica in primele minute dupa administrarea substantei.

Vaccinarea cateilor

Varsta optima de vaccinare este diferita in functie de specie. Dupa realizarea unei deparazitari efectuate corespunzator, schema de vaccinare poate incepe astfel: la pisici, de la varsta de 8 saptamani, iar la caini de la varsta de 6 saptamani.

Specialistii centrului veterinar Fanvet recomanda ca programul de vaccinare pentru caini sa se efectueze in functie de varsta si istoricul vaccinarilor. Asadar, cel mai important program de vaccinare este cel ce vizeaza varstele mici sau catelusii dupa nastere pana la varsta aproximativa de 5 sau 6 luni. Pentru cainii care sunt mai mari de aceasta varsta si care nu au fost niciodata vaccinati, se aplica, de regula, un program diferit, mai scurt, dar cu acelasi efect. Cainii pot fi vaccinati impotriva urmatorelor boli: parvoviroza, maladia lui Carerre, hepatita infectioasa, parainfluenta, leptospiroza, traheobronsita infectioasa, precum si vaccinul impotriva rabiei, care este obligatoriu prin lege.

Adultii sunt vaccinati anual, fiind repetate valentele de la ultimul vaccin administrat. Este obligatoriu ca vaccinurile sa se efectueze pe animalele sanatoase, iar puii, pana la incheierea schemei de vaccinare, ar trebui sa nu ia contact cu alte animale sau zone contaminate.

Vaccinarea pisicilor

Atunci cand vine vorba despre pisici, cei mai multi dintre proprietari sunt de parere ca nu este necesar sa isi vaccineze pisica daca ea sta in interior, neavand suficiente informatii cu privire la necesitatea vaccinarii felinelor.

Pisicile pot fi afectate de nenumarate boli, intocmai ca si cateii. Cu toate ca pisica nu intra la fel de mult in contact cu alte animale, exista posibilitatea ca stapanul sa fie cel care o poate imbolnavi atunci cand se intoarce acasa. Virusurile sau bacteriile pot ramane pe haine, pantofi sau mainile ce vor lua contact cu pisica.

Decizia de vaccinare a pisicii tine exclusiv de vointa proprietarului, insa trebuie luata odata ce s-a discutat cu un medic veterinar din Suceava sau din orice alt oras si a fost prezentata situatia cat mai obiectiv si complet, cu toate avantajele si dezavantajele specifice.

Vaccinarea se efectueaza impotriva urmatoarelor boli: panleucopenie felina, caliciviroza, leucemie felina, viroza sau rinotraheita virala. Vaccinarea pisoilor incepe de la varsta de 8 saptamani, cu doua saptamani inainte realizandu-se prima deparazitare interna. Pana la aceasta varasta, pisica este protejata de anticorpii transmisi de pisica prin lapte.

In concluzie, este foarte importanta colaborarea cu medicul veterinar, intrucat el este singurul in masura sa stabileasca un program de vaccinare in functie de contextul epidemologic si de reglementarile legislative in vigoare.