Acest tip de climat face tranzitia de la climatul temperat oceanic la cel temperat continental. Se dezvolta numai in emisfera nordica, la latitudini de 40-66o, deoarece in emisfera sudica, la latitudinile amintite, uscaturile continentale fie se efileaza extrem de mult (America de Sud), fie nu mai ajung (Africa, Australia), apele oceanului devenind atotstapanitoare. Acest tip de climat ocupa in Europa un teritoriu foarte intins cuprins intre fluviile Elba si Pad la vest, lantul Muntilor Ural la est, valea Dunarii la sud si Cercul Polar de Nord la nord. In regiunea europeana climatul temperat de tranzitie este cel mai reprezentativ de pe glob. In America de Nord climatul temperat de tranzitie se dezvolta in nord-estul S.U.A. si sud-estul Canadei, iar in Asia pe o arie restransa in zona de varsare a fluviului Obi situata in amonte de estuarul sau si pe cea mai mare parte a peninsulei Kamceatka (la sud de paralela de 60olat. N).

Ca si in ariile cu climat temperat oceanic, in cele cu climat de tranzitie dominante sunt tot vanturile de vest si circulatia ciclonica. In regiunea europeana, cu cat distanta de Oceanul Atlantic creste, cu atat cantitatile de precipitatii se reduc, iar amplitudinile termice anuale cresc foarte mult, ca urmare a slabirii activitatii ciclonice si a cresterii gradului de uscaciune.

Cantitatile medii de precipitatii scad de la vest spre est odata cu cresterea distantei fata de ocean, care este sursa principala de vapori de apa din masele de aer transportate de ciclonii mobili. Cantitatile medii anuale de precipitatii se diminueaza comparativ cu cele din ariile temperat oceanice, fiind cuprinse de regula intre 400 si 1100mm. In majoritatea situatiilor cantitatile medii anuale de precipitatii se incadreaza intre 500-600mm (ex. Bucuresti – 553mm, Moscova – 575mm).

Spre deosebire de climatul temperat oceanic, regimul pluviometric se caracterizeaza prin concentrarea celor mai mari cantitati de precipitatii in semestrul cald (lunile mai-iunie fiind cele mai ploioase).