Exista o sumedenie de explicatii despre complexitatea ritualului de inhumare in cazul crestin ortodocsilor. Sunt respectate o multime de traditii si desigur multe au legatura cu regulile cultului religios. Unii ar spune ca astfel cei ramasi sunt mai impacati cu ideea ca au facut tot ce este necesar pentru linistea sufletului.

Daca ai curiozitatea de a afla care este importanta prezentei de prapuri si obiecte bisericesti de la Crilovic la slujba de inhumare, citeste randurile ce urmeaza.

Steagurile sau prapurile

Se spune ca in trecut cand nu exista o nisa a producatorilor de obiecte pentru lacase de cult,  cum este Crilovic spre exemplu, oamenii foloseau inlocuitori. Steagurile din biserici spre exemplu erau destul de costisitoare incat nu orice lacas de cult isi permitea sa detina unul.  In lipsa acestuia, se obisnuia ca defunctul sa fie insotit pe drumul cel fara de intoarcere cu un pom impodobit.

De-a lungul timpului s-a mentinut aceasta traditie, desi prapurile sunt prezente oricum. Acestea simbolizeaza o biruinta a binelui in fata raului –  se crede ca erau folosite in lupte steaguri cu simbol crestin ca maniera de ocrotire a luptatorilor.

Toiagul si doliul

Aceste elemente, accesorii funerare pot fi cerute de la preotul din parohia careia apartine defunctul. Toiagul se pune de regula la capul defunctului si simbolizeaza viata insasi pe pamant.

Doliul este de fapt un manifest al durerii si se obisnuieste a fi pus deasupra intrarii in casa celui plecat din aceasta lume. Nici personalizarea acestuia nu este gresita, dar nu mai mult decat inscriptia INRI. Acesta poate fi dat jos  in ziua inmormantarii sau dupa pomana de 40 de zile ori maximum cea de un an.

Lumanarile

Se poate cere de la parohie acel suport pentru lumanari, ce sta la capataiul defunctului. In orice caz, lumanarile aprinse sunt un simbol puternic. Daca ne gandim ca acestea insotesc o persoana de-a lungul vietii, inca de la nastere, la cununie, la impartasanie si iata chiar si la momentul trecerii in nefiinta. Simbolul acesteia este cel de drum calauzit de lumina Domnului spre locul unde sufletul se va odihni.

Icoana

O alta traditie mentioneaza despre necesitatea unei icoane ce se va aseza pe piept. Aceasta ar trebui sa aiba o legatura cu defunctul, fiind poate icoana sfantului ce este sarbatorit sau cel al carui nume il purta cel trecut in nefiinta.

In conceptia crestinismului acest moment de trecere la cele sfinte, la viata vesnica cum i se mai spune este unul extrem de important. Se pune mare accent pe ideea trecerii si nu a mortii. Spre exemplu preotii care oficiaza slujba vor fi imbracati in vesminte albe sau aurii, deschise la culoare, contrar gandirii ca acest moment este unul de doliu. Tinuta nu este una diferita de cea folosita la oficierea slujbelor, liturghiilor, insa este neaparat una alba sau bej, crem, ca semn al imparatiei Domnului, spre care este condus si defunctul.

Astfel de lucruri nu intra in atentia publicului pana cand desigur nu se confrunta cineva direct cu o situatie de acest gen. Curios sau nu, iata ca slujba de acest gen are particularitati care te pun in tema cu multe din lucrurile bisericesti de care nu aveai habar.