Circulatia generala a atmosferei, inglobeaza totalitatea curentilor de aer principali care prezinta o permanenta bine marcata si se manifesta pe suprafete intinse contribuind la schimbul de caldura si umiditate intre diferitele zone ale suprafetei terestre si ale atmosferei, echilibrand sau omogenizand proprietatile fizice ale aerului diferitelor zone geografice si prin aceasta, modificand substantial valorile si regimurile diferitelor elemente meteorologice si implicit ale caracteristicilor climatice, ce ar rezulta din interactiunea primelor doua categorii de factori genetici ai climei: radiativi si fizico-geografic.

Prin permanente schimbari de intensitate si directie, in jurul unei stari mijlocii de echilibru dinamic, circulatia generala a atmosferi provoaca tuturor elementelor, fenomenelor si caracteristicilor climatice variatii neregulate care perturba periodicitatea generata de actiunea factorilor radiativi si fizico-geografici sub influenta miscarilor de rotatie si de revolutie ale Pamantului. Distributia inegala a presiunii in atmosfera, genereaza principalii centri de actiune atmosferica care determina ca circulatia generala a atmosferei sa se prezinte ca un sistem unic si foarte complicat, format atat din curenti verticali, din straturile inalte ale atmosferei cat si din curenti orizontali, de la suprafata Pamantului.

Generati de forta gradientului baric orizontal (datorata distributiei inegale a presiunii), curentii circulatiei generale a atmosferei sunt modificati în diferite proportii de forta Coriolis (datorata rotatiei Pamantului), forta de frecare (datorata obstacolelor de relief si de alta natura) si forta centrifuga (datorata miscarilor curbilinii din formatiunile barice anticiclonale si ciclonale).

Curentii circulatiei generale, principale sau primare a atmosferei sunt reprezentati de :

– curentii descendenti din jurul polilor,

– curentii estici din regiunile polare,

– curentii ascendenti din jurul minimelor barice subpolare,

– curentii vestici si activitatea ciclonica din zonele temperate,

– curentii descendenti din zonele maximelor barice subtropicale,

– alizeele din zonele tropicale,

– curentii ascendenti din zona minimei barice ecuatoriale.

Dar, curentii de aer amintiti, sunt o reflectare a circulatiei generale a atmosferei doar la nivelul suprafetei terestre. Pentru a avea o imagine mai concludenta a circulatiai generale a atmosferei ar trebui sa cunoastem si distributia presiunii atmosferice si a curentilor de aer în troposfera superioara, intre troposfera inferioara si cea superioara existând relatii de strânsa interdependenta.