Culoarea galben ne face sa ne simtim flamanzi. Galbenul si portocaliul nu sunt niste culori recomandate a fi utilizate in bucatarii, de vreme ce sunt cunoscute drept stimulatoare ale apetitului.
Cu epidemia de obezitate tot mai crestere in toata lumea, ar cam fi cazul pentru ca pictorii care au pictat flori galbene sa nu mai fie cumparati pentru a se decora locurile in care se mananca si se gateste mereu cu acestea.
Si apoi-cum s-ar mai intampla ca desteptii nostri proprietari de restaurante sa-si atraga clientii si ca lumea sa cumpere cat mai multe de-ale gurii de acolo, daca nu vor impanzi localurile cu tablouri cu chestii galbene. Nu sunt de obicei cu teoriile conspirative, dar parca exista ceva in ele care ne fac sa ne indoim putin de efectul florilor galbene asupra apetitelor noastre?
Culoarea este un prieten imaginar. In mod tehnic, totul este in capul nostru, adica in capul fiecaruia in parte: culorile nu exista deloc. Este ceva creat de creierele noastre ca efect-advers, atunci cand incearca cu disperare sa inteleaga marea cantitate de informatii coplesitoare care este primita din toate partile.
Asadar, ar trebui sa te gasesti alaturi de cineva cu un IQ mai mic intr-o dezbatere legata de combinatii de culori sau este vorba pur si simplu de un daltonist? Tine minte ca este un argument fara rost si ca ar trebui sa lasi la o parte acest subiect de indata. Amandoi va inselati.
Rotile de culori sunt cele mai bune lucruri de la inventia rotii. Inventata in anul 1666 de catre Sir Isaac Newton, roata culorilor este de departe cel mai bun instrument care ne ajuta sa intelegem culorile pe care le vedem. Odata ce ne vom da seama cu roata culorilor aranjeaza primarele, secundarele si culorile terte, putem intelege mai bine armoniile sau felul in care anumite culori se complementeaza unele pe altele.
