In timp ce crestem, cu totii vrem sa fim acceptati. Pentru unii dintre noi, muncim din greu la un proiect, facandu-l perfect in mintile noastre, cand primim laude, asociem acceptarea cu perfectionismul. De la acel punct, incercam sa fim perfecti in tot ceea ce facem si in tot ceea ce suntem. Dar perfectionismul nu este neaparat un lucru bun, de fapt este pagubitoare.

Perfectiunea este subiectiva

Definitia perfectiunii a tuturor este diferita. Din acest motiv, incercand sa fim perfecti in ceea ce facem este zadarnic. Luati ca exemplu, un proiect de la munca, muncim din greu sa-l facem perfect, dar intotdeauna este perfect doar pentru noi. Avem pe altcineva sa ne analizeze munca si intotdeauna vor avea critici si sugestii pentru o schimbare. Dar cum se poate intampla asta din moment ce este perfect.

Multi perfectionisti nu primesc criticile prea bine. Acest lucru se intampla din cauza ca tindem sa vedem lucrurile pe care le facem ca fiind perfecte. Cand altcineva nu este de acord, luam critica drept jignire.

Timp Pierdut

Relatat cu exemplul de asupra este timpul pierdut. Gandindu-ne la proiect, cel mai probabil vei pierde o multime de ore, facandu-l perfect. Cand altii analizeaza si vad ca lucrurile au nevoie de o schimbare, trebuie sa te intorci si sa refaci proiectul. Daca ai fi facut un proiect „destul de bun” ti-ai putu salva cateva ore.

Pentru cei non-perfectionisti care citesc asta, termenul „destul de bun” nu vi s-ar potrivi prea bine. Nu sugerez ca perfectionistii ar trebui sa fie lenesi sau sa termina doar pe jumate un proiect, sugerez opusul complet. „Destul de bun” este echivalentul muncii bine realizate de un non-perfectionist. Trebuie sa realizezi ca perfectionalismul este o pierdere de timp asupra lucrurilor pana vad perfectiunea. Asa ca pentru a realiza un proiect „destul de bun” este destul de mult de munca, desi salvezi multe ore de munca.