Zaharul este, de fapt, un produs foarte diferit de ceea ce cred oamenii despre el. Multi dintre noi nici nu ar fi in stare sa recunoasca zaharul daca l-ar vedea in starea sa naturala, in salbaticie. Seamana foarte mult cu un bambus, iar asemenea bambusului, este considerat a fi un tip de iarba, numita trestie de zahar. Cerul gurii noastre iubeste gustul dulce al zaharului, iar din punct de vedere psihologic, acest lucru chiar are sens din moment ce sursa noastra principala de energie provine din glucoza. Fara energie nu putem supravietui. Din acest motiv, trestia de zahar a fost folosita timp de mii de ani ca si o sursa naturala de energie in multe culturi.
Zaharul este vinovat pentru cele mai multe afectiuni de sanatate, inclusiv obezitate, diabet, bolile cardiovasculare sau cancer. Nu e de mirare ca gasim peste tot pe Internet site-uri si articole care spun ca zaharul are o multime de efecte negative asupra sanatatii noastre. Insa, or fi aceste afirmatii valide? Inainte sa aruncam vina pe zahar si sa-l scoatem cu totul din dieta noastra zilnica, ar trebui sa ii dam o ”sansa de aparare” zaharului.
Exista o multime de studii care arata efectul terapeutic al zaharului. De asemenea, acesta lupta impotriva bolilor virale, a bacteriilor sau a infectiilor prin regularizarea efectelor devastatoare pe care aceste bacterii pot sa le aiba asupra organismului.
Adevarata problema: consumul excesiv
Cea mai mare problema intalnita astazi, este ca luam o doza mult mai mare decat cea necesara pe zi. Astazi, un om consuma in medie aproape 22 de lingurite de zahar pe zi, ceea ce inseamna ca ajungem la 7744 lingurite pe an. De fapt, din anul 1970 pana in 2000, a exista o crestere a zaharului in alimente cu 25%.
In ultimii 100 de ani, zaharul a fost adaugat in aproape toate produsele procesate. Nu este interesant ca toti expertii blameaza faptul ca se adauga atat zahar cat si sare in producerea unor alimente? Din cate stim, acestea sustin viata, asa ca daca aceste produse trebuie sa faca parte din alimentatia noastra, inseamna ca cea mai mare problema apare in momentul in care realizam ca noi, oamenii, consumam mai mult decat necesarul zilnic.